" Vine in fuga pe un aer cald, stie ca tremur de frica dar, ce pot sa fac ?
Simt ura-n jurul meu, cum ma inghite si ma mistuie. Stau stana, o statuie si ea sta sa ma domine... unde esti tu Doamne cand Ura ma-ntreaba : " Te doare ? "
Îmi usucă lacrimi pe faţă şi-ngheaţă retina,
Ura din ochii mei trişti, se-ncheagă în vase şi vise
Ce se văd pe sub irişi, ca nişte şerpi în şiroaie
De sânge şi schelet, când mi se scurge sub frunte
Şi se scutură-n piept; suspin în şoaptă când
Apasă pe clavicule, ca-n scuturi cu arme,
Când trece prin ţesuturi şi surpă arterele,
Ca prin ziduri, spre atrii şi ventricoli cu rele-n,
Toate direcţiile, le dislocă şi vascularizaţile,
De ţin în dinţi dorinţe-mi, ies din minţi...
"Simţi şi tu ce frig e aici afară?"
Pacea doarme, dezbrăcată pe o coală,
Crucea zace, obosită de ocară,
Moarte plânge, pe o sfoară,
Lumea cade ca o toamnă,
Peste ură.
Domnişoara mea cu ochi de sârmă.
Îmi urcă ura treptat în trup, în carne, ca prin canale care irigă din pământ,
Şi ca un val urât, vine şi începe de la sol şi-n mine intră prin călcâi, când,
Cad uşor...
Ce cale calc? "Ce corp cald mă ţine?" şi ura-mi urcă-ncet în spre tendonul lui Ahile,
Şi-mi tremură genunchii, deshidratat de furie şi spânzurat de o funie, din litere,
O poezie din aritmie.
Şi simt că-s controlat de-i tremur, din picioare până în corzi vocale Doamne,
Că iar calcă, ea pe trepte, ura-n corp şi urcă tot mai sus în pântec, mă spintecă,
Mă consumă de sunet.
Că-s jumate-n ură de la piept în jos, doare aşa de tare; îmi plânge în nervi
Şi-n membrane, mă-mbracă-n braţe şi zale, îmi merge-ncet prin coloană,
Prin trup doar coridoare; şi ea aleargă zâmbitoare, pe lacrimi reci de sare,
Dintr-un vârf în altul, prin nervi, vase şi fascicole, oase şi tendoane,
Fibre musculare şi sunt toate din cale afară de murdare. De ură...
Sisteme imunitare se consumă, mă mut în starea de impuls
Şi privesc, mă satur de joc, deschid şi-ncerc să o găsesc.
"Să mă găseşti?"
Te caut draga mea ca un nebun prin mine. Unde eşti?
Vin în fugă pe un aer cald, ştiu că,
Tremuri de frică dar, ce pot să fac?
Vine în fugă pe un aer cald, ştie că,
Tremur de frică dar, ce pot să fac?
Simt ura-n jurul meu, cum mă sărută şi mă mângaie-n privire,
Stau stană, o statuie şi ea cască să mă învie, în final, în fine...
Unde eşti Doamne, când Ura mă-ntreabă: "Vrei să faci dragoste cu mïne?"
never thought I'd get any higher, never thought you'd fuck with my brain. never thought all this could expire, never thought you'd go break the chain...
