just like candy...

impactul substantzelor cu universul meu de aseara, inca mai ma zguduie si acum. Doamne, ce apus de soare ! Dar din tot haosul petrecut intre ochii mei, o singura amintire m-a marcat. Un set de buze blonde parca creat spre sfidarea mea, nu-mi venea sa cred cat de bine se asortau cu doi ochii albastrii ratacitzi.. a fost... defapt nici nu stiu ce a fost. tot ce sper e.. sa mai fie ! la primul contact vizual am simtzit ca un fior pe coloana. un sentiment pe care nu l`am mai trait de mult. de mult prea mult. a fost ceva special. parul, zambetul, ochii, miscarile suave ale trupului.. toate se aliniau ideal ! sau cel putzin in mintea mea imbacsita de fum.. asa parea.
oricat de greu imi parea, in lupta cu gravitatzia reuseam sa ma mentzin. pana la gust. cand am intalnit aroma, totul a explodat si implodat in mine deodata.
Ai intalnit pana acuma niste buze pe care dupa primul sarut sa nu le mai potzi abandona ?
as fi dat si o particica din sufletul meu pe care l`am ratacit de mult timp in urma, doar sa mai musc din buza ei de sus odata.
as fi spus ca a fost doar un trip frumos, dar prezentza ei era mult prea reala.
nici nu stiu cine esti... dar de parca ar conta.
oare daca ma arunc pe spate si ma scufund intre o mare de puff si fum. o sa reapari ?

intre somn si pastile

iubito, tu nu stii ce demoni imi zac adanc sub fatza si stii ca par deosebit dar eu nu ma plac asa de mult, deci tu te-nseli amarnic asa ca pleaca de la usa mea. ce suflet deschis si nu desprinde buzele lipite de saruturi, de ce ?
Muzele mele te-or ucide, deci, vezi cine strica acum " Deschide ! "
Nu-mi esti tu singura si sigur ca sunt clipe cand ochii-mi car sticle de lacrimi, si ma prinde o palma calda si mi-e, din nou un dor de tine...
De noi si stele din retine acum ce curg sub ochii tai si ne vede si universul vesel dar...
Cand ma pierd de pieptul tau, Dumnezeu ma vinde. oricat tu ma vrei, eu nu itzi pot deschide.
Am ziua de ieri si am ziua de azi si maine-mi va fi prea frica sa te vad calm, iar ziua de-mi scazi din tine imi dau voie s-o port intre somn si pastile. Intre moarte si boala, intre creion si coala, intre palme si sfoara, intre verde si flama, intre cearcani si spoiala, intre iarna din mine si vara de afara, intre mine si monstrul ce am fost odinioara, intre o minciuna frumoasa si un "te iubesc" , tu ... iarta-ma, nu pot sa ma opresc !
Nu-mi deschide nu vreau sa ma regasesc, nu pot sa-mi gasesc cuvinetele ce...sub albastrul cerului tau stau moarte.

macar scap odata de noi

El. Ce sa zic de el. E genul de baiat putin din toate, pasionat de bani marunti, marunt in randuri sparte. Nu stie pasii, calca pe varfuri orice dimineata si cand dezlipeste ochii realizeaza cate ii lipsesc din viata. E grea muzica poate, cere multe incepe dependenta, ca doar cand fumeaza halucinogen simte diferenta. Si uita, ca sunt palme ce-l iubeau mult de mult, o amintire, dar le simte pe obraji cand il lovesc alte femei sa-si vina-n fire. Isi respira portia de viata-n drum spre casa. Viata, acest traseu scump doare, speranta ca maine ea-l va iubi mai mult moare. Si tace, masina trece printr-o clipa, fier pe fier, scantei din cer si inima bate-n usi sa se deschida. Respira greu, cade-n genunchi, priveste-n jur, intinde mana catre ea si ea da pagina. Indiferenta, nici nu priveste la el, cum tremura si se taraste si e cam asa mereu. Aceasi poveste-n fiecare seara, acel el disperat si bolnav ce sta sa moara, aceasi ea plina de durere si timp. Acelasi scaun rece in care zac, fara sa zic nimic.

De ce?

Pai daca tu prietene, daca tu ti-ai privi trecutul in fata, nu ti-ar fi frica de ce vezi? Totul dus la extrem intr-un fel de mijloc de transport, spre un fel de casa. Mie-mi venea sa-mi ard degetele cu bricheta, sa ma trezesc, dar cine mai putea sa miste mainile. Cui ii mai pasa ca e un vis? Incertitudine, sentimente, scarbit de ce vedeam. Eram un regizor incompetent pentru doi monstrii sacri ai istoriei mele. Si stiam ca daca ii voi privi ma voi preface-n piatra, da m-am gandit ca poate, cine stie, imi pun astia un piedestal frumos si ma lasa intr-un loc linistit departe de galagie. Sa fiu un boem si trist, suport de porumbei.

Macar scap odata de noï.